După câteva săptămâni pline de turbulențe, aș vrea să pun capăt analizelor mele despre Cipru și să îmi îndrept atenția, curând, spre alte lucruri mai importante. E uimitor că o răscumpărare de 10 miliarde de euro ține ocupată prima pagină a ziarelor atâta vreme. Dar, încă o dată: deși suma nu e mare, anumite implicații sunt zguduitoare. Cititi o analiza semnata de Lars Seier Christensen, co-fondator si CEO Saxo Bank.
Chiar și simplul fapt că o economie mai mică poate fi distrusă peste weekend este, în sine, înfricoșător. Totuși, să admitem că soarta Ciprului a fost pecetluită când Troika europeană a dezvăluit primul său pachet de răscumpărare. Faptul că, la final, s-a ajuns la o variantă mult mai rea nu ar trebui să surprindă pe nimeni, dacă ne gândim la eforturile de “salvare” din zona euro care s-au desfășurat în trecut. Nu sunt acțiuni coerente și declarații coordonate, iar planurile mai ample lasă impresia că au fost mâzgălite pe un șervețel, mult după ora de culcare. Rezultatele sunt, în consecință, slabe.
A făcut Ciprul ceva groaznic pentru a merita o asemenea soartă? Nu, desigur. Ciprul avea cifre mulțumitoare în ceea ce privește creșterea economică, datoria publică și finanțele în general – în orice caz nu mai proaste decât ale altor țări din regiune. Ciprul a construit cu succes un sector financiar public puternic, dacă ne gândim că insula nu prea are industrie sau agricultură. Ciprul are forță de muncă vorbitoare de limbă engleză, iar sistemul legislativ este bazat pe cel britanic. Așadar, nu e un loc rău pentru a face afaceri. Practic, ciprioții au făcut tot ce-au putut ca țara lor să fie tot mai bun pentru afaceri.
Singurul lucru care a mers prost pentru Cipru a fost că bancherii locali au crezut că politicienii din zona euro sunt de încredere când vine vorba să-și plătească înapoi împrumuturile. Investițiile masive în Grecia nu su
