„Alimentele voastre să fie leacurile voastre”, spunea anticul Hipocrat. După scandalurile cu laptele contaminat, carnea de cal pe post de vită, puiul cu Salmonella, virtuţile alimentelor din coşul zilnic de cumpărături sunt puse sub semnul îndoielii. Cum poţi să-ţi dai seama când ceva nu e în regulă?

Carnea de cal vândută pe post de carne de vită a ţinut prima pagină a presei inernaţionale. Şi, când se mai liniştiseră apele, a izbucnit scandalul – de data asta, oarecum restrâns la graniţele naţionale –cu laptele contaminat şi puiul „salmonelizat”. Am primit cu toţii asigurări, de la factorii de decizie, cum că toate acestea sunt accidente, excepţii de la regulă, şi că şansele de îmbolnăvire ale populaţiei sunt minime. Dincolo de frazele de liniştire oficiale, neîncrederea persistă. Poate că şi ţie, ca şi altor gospodine, îţi tremură mâna atunci când iei de pe raftul magazinului sticla cu lapte sau puiul frumos ambalat. Vrei să-ţi hrăneşti membrii familiei şi poate le faci, fără să ştii, rău... Şi te întrebi ce şanse sunt să poţi depista, prin mijloace proprii, semnele că ceva e putred, înainte ca răul să se întâmple. În încercarea de a-ţi da un răspuns, vom analiza, pe rând, alimentele incriminate.

Carnea de cal – în orice rău e un bine

Hai să facem un mic exerciţiu de imaginaţie. Ai bănuiala că bucata de carne de vită târguită ar putea fi carne de cal: cum îţi poţi da seama dacă ai fost sau nu trasă pe sfoară?

Ei bine, e foarte greu să-ţi dai seama. O spun specialiştii în carmangerie din toată lumea. E adevărat, carnea de cal e mai roşie ca cea de vită, nu însă şi carnea de mânz. Carnea de cal proaspătă are un miros specific şi un gust dulceag, însă le pot recunoaşte numai consumatorii avizaţi. Diferenţa e şi mai greu de făcut atunci când carnea e congelată sau procesată.Asta e vestea rea.

Vestea bună e că, în multe ţări europene, carne