Semnul din alfabetul chinezesc care desemnează o criză, un pericol, este acelaşi şi pentru termenul de “oportunitate”. Criza poate crea oportunităţi, criza în sine poate fi o oportunitate majoră pentru dezvoltări ulterioare.
Ce răspunsuri am avut până acum la criză? Soluţia FMI-Banca Mondială-UE: politici de austeritate urmate de politici de supra-austeritate, restrângere a pieţelor, a investiţiilor, reducere semnificativă a puterii de consum, retragere a economiilor celor mai puternice pe principiul unui protecţionism accentuat al pieţelor naţionale…Numai aşa se poate?
Nu, afirmă statele din grupul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud). Nu fiindcă, procedând astfel, criza va fi urmată inevitabil de o altă criză, de data aceasta imposibil de susţinut de sisteme financiare şi bancare compuse din unele unităţi aflat în colaps şi care măresc exponenţial riscul de contagiune. Exemplul cipriot este mai mult decât elocvent.
Iată motivul pentru care, zilele trecute, la Durban, liderii din cele 5 ţări au semnat un document prin care înfiinţează o Bancă de dezvoltare a grupului, destinată finanţării marilor proiecte de infrastructură. Cu un capital de bază de 50 de miliarde de dolari (adică 10 miliarde pentru fiecare membru), banca BRICS este descrisă ca un complement la cele două mari grupuri internaţionale existente, Banca Mondială şi Banca asiatică de dezvoltare. În realitate, apreciază analiştii, este expresia revoltei profunde în faţa tipului de lucru al Băncii Mondiale şi FMI şi supremaţiei necontestate a SUA şi a europenilor în conducerea celor două instituţii precum şi soluţiilor găsite până acum pentru combaterea efectelor crizelor economice mondiale succesive.
Nu este deloc o mişcare oarecare, atâta timp cât statele din grupul BRICS totalizează nu mai puţin de 43% din populaţia lumii şi produc peste un sfert din PIB-ul planete
