“Simt enorm şi văz monstruos”, cam aşa a zugrăvit marţi Crin Antonescu starea caragialească în care a ajuns numirea capilor din justiţia României. „Văd neclar, aştept clarificări. Ceea ce ştim deocamdată este că totul e neclar”, a pus liderul PNL un diagnostic aproape perfect pe trupul schingiuit al justiţiei româneşti.
Pentru europenii de la Bruxelles care privesc către România, circul numirii şefilor de la DNA, Parchetul General şi Ministerul Justiţiei nu este o poveste nouă, doar că ea tinde să se transforme în foileton. Atunci când Crin Antonescu, Victor Ponta şi alţi guvernanţi se vor mai întreba în viitor de ce nu Schengen, de ce nu România fără Mecanism de Verificare şi Cooperare, de ce nu „Merkel&Olanda + România = Love”, să ştie că o parte din răspuns a fost dată chiar astăzi, de co-preşedintele USL: “Văd neclar, aştept clarificări”.
Justiţia în România a ajuns ca o ciungă de care trag toţi cei aflaţi la putere. Vorbesc doar de funcţiile la vârf, pentru că justiţia acolo jos, printre procurorii şi judecătorii de rând, care îşi fac treaba, merge mai degrabă spre bine. Negocierea acestor funcţii a ajuns să se facă la televizor, cu toate cărţile pe masă, fără ocolişuri în ce priveşte cine e în spatele cui sau ce interese maschează cutare propunere de procuror-şef sau ministru de justiţie.
E neclar, cum zice Crin Antonescu, pentru că într-adevăr premierul Victor Ponta a făcut marţi ceva surprinzător pentru obiceiurile politice ale domniei sale. A abordat un traseu instituţional, aproape transparent, atât de clar încât a devenit neclar ce se întâmplă. A făcut ce aşteaptă partenerii europeni să facă: a ţinut cont şi de Traian Băsescu, a discutat şi cu CSM, pe o problemă atât de importantă ca justiţia. A făcut de fapt un gest pe care îl face atât de rar în situaţii-cheie: nu s-a mai grăbit.
Cavalcada de astă-vară, când în câteva zile V
