* zeci de actori din Brăila şi din Bucureşti, alături de rude, de oameni simpli şi de oficialităţi, l-au condus pe ultimul drum pe actorul emblemă al Teatrului "Maria Filotti" * "Poate el îşi îmbrăţişează acum colegul, prietenul şi fratele întru slujirea teatrului, domnul Cornel Cimpoae", a spus preotul Sorin Marinescu la slujba de adio, desfăşurată la Biserica Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril
A plecat. Bujor Macrin a urcat ieri pentru ultima oară pe scena Teatrului "Maria Filotti", instituţie căreia i-a dedicat aproape 50 de ani din viaţa sa. A jucat ieri ultimul său rol, pe care mi-aş fi dorit să nu-l văd niciodată. Poate că Dumnezeu ar fi trebuit să ni-l mai lase o vreme, să ne mai arate cum se face teatru, cum joacă şi cum se trăieşte o viaţă: implicat, generos, talentat, dornic de a-i ajuta pe cei din jur.
Ieri, în jurul orei 13.00, foaierul intrării B a Teatrului "Maria Filotti", a fost plin de oameni dornici să mai fie aproape de maestru măcar câteva clipe: actori din Brăila sau din Bucureşti, angajaţi ai TMF, oficialităţi, oameni simpli care l-au cunoscut doar din poziţia de spectatori, au venit ieri să-şi ia rămas bun. După ce un sobor de preoţi a oficiat o slujbă, sicriul a fost purtat pe umeri de şase dintre actorii şi regizorii teatrului, oameni tineri, care s-au bucurat ani la rând de generozitatea maestrului Bujor Macrin. Aceştia l-au dus pentru ultima oară pe scenă. Au depus sicriul în lumina reflectoarelor, iar sala plină l-a aplaudat pe actorul emblemă al Teatrului "Maria Filotti". Emoţia din sală aproape că s-a materializat. Era grea şi te pătrundea până în măduva sufletului. Niciunul dintre cei prezenţi nu putea să creadă că acela era ultimul rol realizat de Bujor Macrin, unul tăcut. După minute bune de aplauze, sicriul a fost ridicat din nou pe umeri şi scos din teatru pe intrarea principală.
Slujba de înmo
