În dialog cu Sorin Antohi. Daniel Cristea-Enache: Stimate domnule Sorin Antohi, în volumul-dialog cu Virgil Nemoianu analizaţi deplasarea tipului de occidentalizare a României (prin numărul însemnat al celor care muncesc în străinătate) de pe modelul francez, spre care se îndreptaseră în trecut elitele noastre, pe cel italian. Ar fi, aceasta, o occidentalizare „la firul ierbii”, cumva mai consistentă şi cu efecte mai adînci, pe termen lung?
Ca şi cum rromii din România şi Bulgaria ar fi singurii imigranţi creatori de probleme, iar delincvenţa ar fi exclusiv domeniul imigranţilor ...
Sorin Antohi: Nordul relativ prosper al Europei a reapărut pe harta migraţiei. Criza a redirecţionat fluxurile migratorii spre Marea Britanie (în ciuda ostilităţii crescînde din această ultimă societate de clase a Europei faţă de români şi bulgari, personaje detestabile/diabolice tacit acceptate – cu excepţia unor timide şi ipocrite declaraţii oficiale – ale discursului xenofob şi rasist despre un nou pericol galben; dacă nu poţi vorbi de negri, arabi, indieni, chinezi, rromi etc., vorbeşti cum îţi vine la gură despre români şi bulgari), Olanda, Germania (şi ea tot mai vocal xenofobă, ca şi cum rromii din România şi Bulgaria ar fi singurii imigranţi creatori de probleme, iar delincvenţa ar fi exclusiv domeniul imigranţilor), Scandinavia (statutul geosimbolic al Franţei în ochii românilor tot mai puţin francofoni se redefineşte ca parte a acestui Nord).
Cei care pleacă să studieze şi să muncească, temporar sau permanent (vorbesc de intenţii, fiindcă proiectele de viaţă sunt fluide), găsesc acolo mai multe burse şi locuri de muncă, aşa că decid să renunţe la proverbiala douceur de vivre şi la afinităţile lingvistico-temperamentale din Europa sudică latină, ba chiar şi la istorii personale de relativă integrare.
Cei care vor să paraziteze şi să abuzeze (semi-pasiv, pr
