Iată, s-a adeverit că numirea garniturii de procurori care vor conduce de acum încolo DNA, Parchetul General şi DIICOT va răscoli din toate vintrele clasa politică, va genera tensiuni-monstru în interiorul arcului guvernamental şi va ţine treaz ochiul, până acum extrem de vigilent, al partenerilor strategici ai României.

Este, de fapt, nuca tare pe care USL nu şi-a dorit-o în traistă, pe care s-a străduit să o zdrobească de la distanţă şi care i-ar putea pune capac.

Paradoxal, în ciuda deranjului creat - vizibil şi prin măsurile contradictorii pe care premierul şi preşedintele Senatului le anunţă azi, pentru a se răzgândi a doua zi – tot ceea ce se petrece în aceste zile este spre binele României.

Date fiind interesele meschine pe care liderii politici autohtoni le au în materie de justiţie, o tranziţie liniştită, de la Daniel Morar şi Laura Codruţa Kovesi la urmaşii lor pe funcţiile de conducere din DNA şi Ministerul Public, ar fi semnalizat, în condiţiile României de azi, victoria grupurilor mafiote asupra statului de drept şi a sistemului judiciar.

Cine mai are vie în minte retorica lui Ion Iliescu, ştie prea bine că ideea, aparent benignă, de LINIŞTE s-a impus, din 1990 încoace, drept unul dintre conceptele-cheie ale discursului şi acţiunilor fostului preşedinte.

Or, unul dintre capetele de acuzare cu cel mai populist potenţial, aduse de la bun început lui Traian Băsescu de predecesorul său, punea în prim-plan tocmai tulburarea ORDINII/LINIŞTII pe care, de la FSN la PDSR şi PSD, toată suflarea adunată ciorchine în jurul lui Iliescu şi Năstase s-a chinuit să o conserve.

Doar că era o LINIŞTE FALSĂ. Geneza şi scopurile ei nu aveau nimic în comun cu interesul naţional, fiind rodul aranjamentelor de culise, după model sovietic, deci în totală opoziţie cu rigorile civilizate ale transparenţei.

Atîţia ani de zile, din toată ace