Ioan Iovescu este, poate, cea mai mare surpriză din istoria alegerilor parlamentare din România. După o viaţă de om modest, ca mecanic şi instructor auto, lugojeanul a ajuns în Parlament şi legiferează.

Ioan Iovescu (51 de ani) este un cetăţean din oraşul Lugoj care, la fel ca alte milioane de cetăţeni, a supravieţuit cu greu în ultimii 23 de ani, chinuindu-se de la un salariu la altul şi privind cu dispreţ către politicienii care s-au perindat la conducerea ţării. Dar la Ioan Iovescu nu a fost doar dispreţul. El şi-a dorit mereu să ajungă în locul lor, să le arate el cum se face. Să-şi lase meseria de şofer şi postul de administrator de bloc şi să preia conducerea ţării. Din 1992 a tot candidat, din postura de independent, ba la consiliul local, ba la alegerile parlamentare, dar n-a reuşit niciodată să adune voturi suficiente. Mulţi l-au privit ca pe un ciudat şi l-au sfătuit să renunţe, dar Iovescu a ţinut-o pe-a lui.

Acum, la parlamentarele din 2012, s-a lipit de Partidul Poporului şi, cum-necum, s-a pomenit intrat în Parlament, ditamai senatorul. Cu toate că face gafă după gafă, Ioan Iovescu te cucereşte printr-o înduioşătoare naivitate. Este omul venit din popor, de la talpa ţării, şi ajuns peste noapte în cele mai înalte structuri ale statului. Se bucură că poate să vadă Casa Poporului pe dinăuntru, visează să schimbe Constituţia şi îi ceartă pe parlamentarii mai vechi că, în mandatul trecut, i-au tăiat 25% din salariu soţiei sale, care lucrează ca asistentă medicală.

Iovescu este, probabil, singurul parlamentar pentru care salariul de demnitar este o mană cerească. A trecut de la 500 de lei, cât câştiga ca instructor auto, la peste 5.000 de lei, cât e leafa de senator. Bucuros, şi-a făcut rate pentru o maşină la mâna a doua, cu care face drumul Lugoj – Bucureşti şi retur. Pe traseu, îi ia pe oamenii care fac autostopul, ca să mai afle problem