Unsprezece vârstnici, fiecare purtând în suflet propriile doruri, suferinţe şi nefericiri, îşi trăiesc apusul vieţii în Locuinţa protejată „Micul Rosmalen” a Filialei de Cruce Roşie Vrancea, din satul Oreavu, comuna Gugeşti. Ei au fost vizitaţi, ieri, în cadrul acţiunii „Ziua Porţilor Deschise”.

Nu mai fusesem de mult în vizită la bunicii găzduiţi în Casa „Micul Rosmalen” aşa că ieri, pe drumul către ei, nu mi-am putut opri aducerile aminte. Era în anul 2000 când Crucea Roşie Vrancea a început să construiască în acel loc din satul Oreavu ceea ce a însemnat şi înseamnă astăzi „acasă” pentru aceşti bătrâni, dar şi pentru mulţi alţii trecuţi, de-a lungul anilor, în nefiinţă. Când am dat pentru prima dată cu ochii de terenul pârloagă în marginea căruia trona o coşmelie cu pereţii crăpaţi, adunaţi la un loc de un acoperiş ce stătea să se năruie, nu am sperat că acesta va deveni, prea devreme, locul de astăzi, căruia toţi cei care îl vizitează, ajung să-i spună „Colţ de Rai”.

Pe măsură ce kilometri dintre Focşani şi Gugeşti se derulau, ieri, unul după altul, îmi apăreau în minte aspectele de început ale devenirii acelui loc: efortul defrişărilor şi desţelenirii terenului la care şi-au adus aportul deţinuţi, dar şi voluntari ai Filialei, apoi căratul materialelor de construcţii necesare reparaţiilor şi ridicării noilor anexe ale casei, sutele de drumuri Focşani-Oreavu şi invers, apoi lupta dusă de Crucea Roşie pentru a obţine donaţii, sponsorizări... Apoi mi-am amintit de implicarea până la sacrificiu de sine a Rietei Deleweij, acum decedată, fosta preşedintă a Fundaţiei „Negru Vodă” din Olanda, pe care voluntarii şi beneficiarii instituţiei vrâncene de caritate nu au uitat-o nici astăzi. Şi m-am mai gândit la generozitatea Fundaţiei Hillfsverein Nymphenburg e.V. din Germania, care a investit financiar, material şi afecti