Nu cred are sens să scriu cât de mult îmi place Joyce Carol Oates în general. Am să mă opresc la Grădina plăcerilor lumești, o carte despre (în mare parte) culegătorii de fructe și legume, zilieri din SUA anilor 1920. Întâmplarea face ca în timp ce citeam cartea să găsesc acest anunț Locuri de munca in strainatate Salar:200 euro; între 30-47 ani pentru cules căpșuni, perioada iunie-august 2013. Cerințe: VÂRSTA 30-47 ANI – clinic sănătos – fără, etc; Taxe: 200 Euro comisionul se plătește la plecare (la îmbarcarea în autocare).

Mi-am amintit odată cu povestea Clarei și-a familiei sale de căpșunarii români și felul în care un job (plătit prost și extrem de dificil) a ajuns să fie (cel puțin în ultima perioadă) desconsiderat. Sau despre cum am auzit diverse persoane vorbind disprețuitor la adresa acestora de parcă a fi căpșunar sau culegător zilier este un păcat de neiertat, o alegere. Căpșunarii au dres, căpșunarii au făcut, etc… Uităm că mulți dintre ei pleacă să lucreze în condiții mizere, locuiesc în barăci și suportă ani de zile departe de case și de familii pentru că e singura posibilitate să-și câștige traiul. Și asta nu e tot, de foarte multe ori după ce muncesc săptămâni întregi sunt păcăliți de angajatori și rămân neplătiți. Și uităm de generațiile întregi de copii care rămân acasă singuri, lipsiți de o familie, lipsiți de ajutor, ba chiar mai mult, le judecăm părinții și-i facem să se simtă mici, insignifianți. Poate condițiile zilierilor culegători din secolul XXI sunt ceva mai bune decât cele din secolul trecut – cu toate acestea, fenomenul descris de Oates are o grămadă de similitudini cu cel care se petrece și la noi deja de câțiva ani buni. Și tot ca atunci riscul de a munci fără ca cineva să fie obligat să te plătească este foarte mare.

Copilăria și adolescența Clarei (personajul principal din romanul lui Oates) se petrece pe fondul