Libelulele sunt nişte prădători aerieni feroce, iar un nou studiu susţine că aceste insecte ar putea fi cei mai eficienţi vânători din întregul regn animal, conform unui material preluat de New York Times.
Când pornesc la vânătoare, libelulele au o eficienţă extraordinară, reuşind să-şi ucidă prada în 95% din cazuri. Apetitul lor nu are, practic, limite. Stacey Combes, care studiază biomecanica zborului de libelulă la Universitatea Harvard, a vazut cu ochii lui cum, în laborator, o libelula a mancat 30 de muşte, una după alta. "Şi ar fi mâncat în continuare dacă ar mai fi avut hrană disponibilă".
Într-o serie de studii recente, oamenii de ştiinţă au scos în evidenţă caracteristici importante ale sistemului nervos central al libelulelor, caracteristicile ochilor dar şi ale aripilor care transformă aceste insecte în nişte ucigaşi atât de eficienţi.
Astfel, cercetătorii au constatat că sistemul nervos al libelulei are o capacitate de atenţie selectivă aproape umană, putând să se concentreze asupra unei singure prăzi în timp ce zboară printr-un roi de insecte similare, la fel cum un om, la o petrecere, poate fi atent la cuvintele unui prieten, estompând zgomotul de fundal.
A fost, de asemenea, identificat un fel de circuit nervos principal compus din 16 neuroni care conectează sistemul nervos central al libelulei la centrul motor pentru zbor aflat în torace. Cu ajutorul acestui circuit neuronal, o libelulă poate urmări o ţintă aflată în mişcare, calculează traiectoria necesară pentru a intercepta respectiva ţintă şi îşi modifică în mod subtil calea spre ţintă, în funcţie de mişcările acesteia.
Libelulele sunt capabile de acrobaţii aeriene desăvârşite, reuşind să zboare deasupra unui punct fix, să coboare în picaj, să zboare cu spatele sau răsturnate, pot pivota la 360 de grade cu doar trei mici bătăi din aripi, şi pot atinge viteze de
