110.  Cristian Livescu  găseşte  două straturi fundamentale ale discursului poetic eminescian din perioada „Familia”: a) stratul vizibil – poeziile publicate în „Familia” în perioada 1866 – 1869 ( „O călărire în zori”, „Misterele nopţii”,  „Lida”, „Ondina”, „ De-aş avea”, „Frumoasă-i”, „Din străinătate”, „La Bucovina”, „ Speranţa”, „Spre suvenire – fratelui Gregoriu Dragoş” şi „Horia” ). Autorul amintit consideră că poezia acestui strat are „o faţă deschisă, la început cu nuanţe ocazionale şi post-paşoptiste, mai apoi sub semnul desăvârşirii unor teme tradiţional – romantice” , cu  evident caracter social;       b) stratul ascuns – poeziile ţinute în manuscris, pline de un ton ascuns, îndrăzneţ, vizionar, având o faţă ascunsă publicului. În aceste poezii apar modificări ce dau „o stare de enigmă la nivelul semnificării pe care o dezvoltă cu multă discreţie”.            În momentul în care Titu Maiorescu s-a hotărât să realizeze primul volum de „Poezii” a lui Mihai Eminescu, creaţiile debutului din „Familia” au fost omise fiindcă le găsea mult mai slabe decât cele publicate în „Convorbiri literare”.  Primul care abordează poeziile publicate în „Familia”, în întregul lor,  este Cristian Livescu ( vezi „Întâiul Eminescu”, Ed. Crigarux, Piatra Neamţ, 1999).               111.  Mihai Ungheanu în „Eminescu – posteritatea neliniştită”: „Holocaustul literaturii române a fost un proces politic surprinzător. Alexandru Oprea, istoric şi critic literar de prim ordin, cel care a tipărit volumul „Opere, IX”, a murit brusc şi inexplicabil, în 1983, ca în „Misterul camerei galbene”. Explicaţiile oficiale n-au convins pe nimeni. Odată cu el dispărea Nichita Stănescu, celebru poet, coleg de generaţie, şi partizan al aceleiaşi ediţii Eminescu. Un an mai târziu, a murit – înecat după opiniile oficiale – alt literat român strâns legat de această ediţie: Pompiliu Marcea.  Gura lumii a făc