Am o idee puţină şi fixă, că unde-i lege, nu-i tocmeală. În lumea noastră de azi, legea reprezintă o sumă de reguli şi proceduri pe care statul le impune cetăţenilor săi împinşi spre entropie şi anarhie de însăşi firea umană prin intermediul procurorilor - aripa radicală a luptei pentru instaurarea domniei legii - şi judecători - şefi de promoţii pe la Drept şi foştii tocilari din liceu de care râdeau pe la colţuri borfaşii de mai târziu. E simplu şi e bine că-i aşa. Orice abatere de la regulile de mai sus reprezintă pericol pentru statul de drept.

Momentul de faţă: magistraţii radicali de la DNA au ajuns să nu mai ştie de frica nimănui, iar asta dă frisoane borfaşilor cu guleraşe albe şi cap-tractor de lux sub şezut. D-nii. Ponta şi Băsescu se înţeleseseră pe oameni (na-ţi-l ţie, dă-mi-l mie), ca nimic să nu tulbure domnia păcii între palate, nici chiar domnia legii. Adică să nu-mi spună cineva că PSD şi PDL nu colcăie de mahări venali câtă frunză şi iarbă, ca orice şlehte mafiote ajunse vreodată la putere prin părţile Orientului European. Ambii pactizanţi au toate motivele să pună batista pe ţambal, sub poleiala înţelegerii înţelepte a menirii procurorilor în sistemul de justiţie şi a României în UE. Vax albina! Când susţii că faci un compromis pentru ca pe viitor să respecţi legea şi statul de drept pe vecie semeni cu un tabagic care, după o viaţă de fumat 3 pachete pe zi hotărăşte să înceapă o viaţă nouă, fără tutun, dar numai după încă un număr neprecizat de duzini de mahorci sudate la foc continuu. Dl. Ponta a mers marţi cu propunerile pregătite la procurorii din CSM (nu ignoraţi data de pe document: 2 aprilie), dar s-a lovit de îndărătnicia lor în a respecta procedura devreme ce fusese agreată între părţi. S-a întors cu coada-ntre picioare, a făcut o mutriţă acră şi a doua zi dimineaţa le-a copt-o şi le-a trimis lista îndărăt, fără să uite să-i trim