… mai bine cu Piţurcă în pierdere! Că pierderea e sigură, de asta trebuie să fim convinşi. Am urmărit mare parte din conferinţa de presă a lui Piţurcă şi, dintre două rele, l-am ales pe el. Spune că a mers cu Bogdan Stancu până în pânzele albe pentru că a crezut în el. Pe de o parte jucătorul l-a dezamăgit cu ratările sale, pe de altă parte l-a mulţumit cu implicarea fizică. Dar nu spune clar că e vina selecţionerului când face alegeri neinspirate şi nici că n-are importanţă dacă un fotbalist bagă materiale fără pic de randament. Măcar are dreptate în ceea ce-l priveşte pe numitul Dumitru Dragomir, alias Corleone. Ăsta îi poartă sâmbetele doar pentru că aşa îi cere interesul de moment. Altfel... „vedeţi-vă de treabă, Piţurcă e antrenor”! Închideţi ochii şi-i veţi auzi vocea. Era acum nişte ani, când Piţurcă era pe val.
Eu, semnatarul acestei rubrici din două în două zile, timp de nişte ani, l-am contestat pe Piţurcă din cauza cocoţării sale pe un piedestal socotit de mine nemeritat. Dar când văd cine a ajuns să îl conteste acum, aş schimba tabăra pe loc, fără regrete. Păi aproape aceleaşi cuvinte ale lui Piţurcă le-am mestecat şi eu la adresa lui Ivanovici: cum se pot declara onoraţi cei care primesc premii din partea unui asemenea personaj?! Poate vă amintiţi când puneam la îndoială credibilitatea lui Andrei Vochin dacă acceptă să se înhaite la emisiuni cu numitul Ivanovici, acest Dan Diaconescu al presei sportive. Probabil că plăteşte bine...
Mai are ceva dreptate Piţurcă atunci când afirmă că avem cel mai slab campionat din istorie. N-o fi cel mai slab, să nu absolutizăm, dar sigur unul dintre cele mai slabe. Generaţia de aur a naţionalei s-a născut din rivalitate pe plan intern, nicidecum dintr-o prăpastie între o echipă şi celelalte. Priviţi la Dinamo şi Rapid, cu lupa să te uiţi şi nu găseşti jucători selecţionabili! Naţionala actuală este un mix
