A trecut şi Salon du livre. Ne-am întors în ograda noastră mică, unde cultura nu „face ştiri” decât atunci când se petrece ceva anormal. Ce s-a întâmplat la Paris ar trebui să ne arate că ne-am putea comporta normal şi firesc, dar nu prea ne iese din cauza unor mărunţişuri locale.

Într-un interviu realizat de Luca Niculescu pentru RFI, Jean-François Colosimo, preşedinte la Centre National du Livre, pune accentul pe două fapte importante. Unul reprezintă concluzia (şi e bine s-o înregistrăm ca atare, dincolo de „diversitatea opiniilor” manifestată în comentariile de pe la noi): „Evenimentul în sine e o reuşită: de mult timp literatura română nu a fost atât de bine reprezentată la Paris, atât de global”. Celălalt se referă la originea iniţiativei de a invita România la Salon (şi, iarăşi, cred că e bine s-o înregistrăm ca atare, dincolo de împăunările unor şi altora că au făcut şi au dres): „La originea acestei întâlniri sau convergenţe şi mai intense dintre România şi Franţa s-a aflat faptul că m-am întâlnit acum un an şi jumătate, la Bucureşti, cu Horia Roman Patapievici. (...) Horia a dat dovadă de o inspiraţie formidabilă, de geniu, de talent pentru că s-a angajat la această idee”. Jean-François Colosimo mai spune şi că „autorităţile române şi-au respectat angajamentele”. Ceea ce înseamnă că el judecă lucrurile în mod instituţional şi în funcţie de rezultate. Şi (diplomatic?) trece peste dificultăţi şi probleme. Pentru că au fost probleme şi poticniri în organizare, provocate de faptul că „ai noştri” nu lucrează instituţional, ci pe bază de persoane şi „liste”: schimbarea directorului de la ICR Paris nu s-a bazat pe niciun fel de argument, ci a fost făcută pentru că dl Marga avea o listă cu clienţi. De aici au apărut tot felul de bâlbâieli, false probleme şi „scandaluri”.

Dacă dl Colosimo (principalul organizator al Salonului) trage aceste concluzii, ar