Cât de prost să fie românul să accepte atâta bătaie de joc şi să tacă?

A ieşit la vot în Mai 2012 şi a ales pe cei care au cerut „dreptate şi adevăr până la capăt”. Pe atunci actualul premier călare pe un cal alb purta o cruce în mână cu care jura să dea jos cu balaurul Băsescu şi sistemul corupt din justiţie. A promis actualul premier că a doua zi după ce va lua puterea, va schimba toate legile votate ilegal în Parlament şi îi va pedepsi pe cei vinovaţi. A uitat.

A urmat circul cu suspendarea. În timp ce prietenul Antonescu, Păcăliciul din cărţi cerea oamenilor să iasă la vot ca să se vadă şi el preşedinte, să îşi facă poză cu Cotroceniul, Ponta primea de la Barroso condiţiile acceptării lui pe post de prim ministru şi împrumutului FMI. Cei 8 milioane care au ieşit la vor au făcut o plimbare şi atât, pentru că jocurile fuseseră făcute pe sub mână.

Au urmat alegerile parlamentare, alte promisiuni, alte minciuni, altă bătaie de joc. Disperat că Băsescu nu îl va accepta ca premier, Ponta se duce la ceas de noapte şi semnează actul de supunere insinuând că a fost un act de colaborare instituţională: Între cine? La vremea aceea el era vechiul ministru Ponta, care nu putea să semneze un act instituţional în numele unei viitoare funcţii, pe care nu o avea, este aberant. Acela a fost un act de supunere personal al său, pentru că nu fusese încă numit, nici măcar nominalizat ca prim ministru. Dar se aştepta ca oamenii să înghită gogoaşa şi românii au înghiţit-o.

Acum după ce s-a văzut şi prim ministru şi cu o majoritate zdrobitoare în parlament, nu mai este interesat de promisiunile făcute electoratului, îl interesează doar păstrarea scaunului de premier pentru care este gata să sacrifice orice, inclusiv pe Crin Antonescu aşa cum Băsescu l-a sacrificat pe Stolo. De fapt Antonescu îşi merită soarta, de dragul scaunului prezidenţial este gata să înghită oric