Traducerea ştiinţifică trebuie să aibă stil şi să fie exactă în echivalarea termenilor. Un bun exemplu în acest sens prezintă prof. dr. Valeriu Rusu, în cadrul rubricii Lexis: Dicţionar francez-român pentru traducători.
După ce m-am despărţit (cu greu) de Dicţionarul lui Ioan Matei, iată-mă acum în faţa unui tom impozant, intitulat Dicţionar francez-român pentru traducători. Pe care l-am căutat multă vreme, dar l-am găsit recent (datorită unui tânăr librar de la „Cărtureşti“), deşi a apărut în 2006, la Braşov, sub egida Editurii Academic, iar pe pagina ce conţine titlul şi autorii principali (Adrian Cristea, Alina Cristea) stă scris ACADEMICştii mai mult. În treacăt fie spus, denumirea editurii m-a derutat, îndreptându-mi căutarea către Editura Academiei; între timp, am ieşit din această confuzie, dar n-am scăpat de altele. Deocamdată, cu masivul dicţionar pe masă, operă tipografică impozantă (1.688 pp.), legătură trainică, împodobită la colţuri cu un metal, citesc o prezentare de pe net: „Autorii vă propun o nouă formulă de dicţionar, care schimbă radical abordarea unei limbi străine. Este primul dicţionar adaptat la realitatea lingvistică actuală, cel mai cuprinzător şi mai complex dicţionar bilingv: 250.000 de termeni şi peste un miliard de sensuri. Reuneşte termeni de specialitate din cele mai diverse domenii şi, prin bogăţia de sensuri, sinonime şi expresii, egalează complexitatea unui dicţionar explicativ“. Nu se poate recepta cu indiferenţă un dicţionar cu atâtea calităţi, deşi parcă pluteşte şi o boare de reclamă, deoarece stocul semnalat pe net este egal cu 0, iar preţul de 199,99 lei are un aer comercial, potrivit unor produse domestice. Dar, până să ajungem la acest dicţionar, mai este. Deoarece presiunea amintirilor frumoase sau umbrite nu poate fi ştearsă, ajung cu gândul la primele întâlniri directe cu limba franceză, din tinereţe.
