Carevasăzică chiar aţi crezut. Chiar aţi crezut că o să plec aşa, teleleu-bade-Vasile (Blaga), la un partid care nu e încă partid, la o fundaţie care n-are încă fundament, la o Mişcare Populară fără măcar un singur lider popular. Chiar aţi crezut că m-am sucit peste noapte şi, după ce am criticat ani de zile fripturismul, liber-schimbismul, limbismul şi proxenetismul, o să merg acum să scriu comunicate de dreapta în numele unor politicieni care se jurau, până mai an, că ei sunt de stânga, ori o să explic, zâmbind tâmp ca o piariţă, că doamna Udrea poartă tocuri cui de 15 cm pentru că aşa i-a recomandat medicul şi nu fiindcă vrea să-i sfideze cu aroganţa-i specifică pe mitici, de la o altitudine cât mai mare.

Chiar aţi crezut c-o să las nişte cititori mai deştepţi ca ai lor ca să le explic altora, care nu ştiu nici măcar să citească, de ce consilierii lui Băsescu merită votaţi, iar ăia ai lui Ponta şi Antonescu, nu. Chiar n-aţi crezut că am să las acest amvon de unde biciuiesc neîncetat ticăloşiile aleşilor sau numiţilor şi predic neiertarea păcatelor lor, pentru un scaun călduţ, pe care să moţăi alături de yoghinul Lăzăroiu şi de ceilalţi pitici, aşteptând învierea Albei-ca-Zăpada şi viaţa veacului ce va să vină. Doar n-aţi crezut că voi renunţa la ideile şi la săracia mea cinstită, pentru arginţii plătiţi la vreme, dar necinstiţi, ai altora.

Rămân alături de voi, iubiţi prieteni şi dragi colegi, fiindcă doar aici pot fi eu şi pot scrie ce vreau, cum vreau şi despre cine vreau, fără să-mi dea nimeni peste degete. N-am plecat nicăieri, a fost doar o glumă de 1 aprilie, chit că mulţi dintre voi au spus, vorba ţiganului, “ando glumeaua, ando nimereaua”. N-am plecat, deci nu mă-ntorc. Lopata am pus deoparte, ca să-i îngrop. Dacă veţi vrea să-mi daţi o lopată de ajutor, ar fi cazul să vă suflecaţi mânecile şi să veniţi. Căci ţara asta trebuie mai întâi îngr