1. Cînd vorbești la telefon cu un instalator pare că-l deranjezi. Pe Obama dacă îl suni și-l rogi să te ajute cu două sute de lei pînă la salariu, tot n-ai să auzi o voce atît de contrariată ca a instalatorului. E scîrbit. El e senatorul șmecher de la București și tu ruda săracă din Văscăuți Deal care-l tot sună în "problema aia cu butelia".
Băiatul știe foarte bine că ai ajuns la cheia lui franceză. Ți-eți curge apă-n casă, urlă vecinii la ușă și el abia dacă scoate un cuvînt mormăit.
Unele femei și-o trag cu instalatorii nu pentru că arată ei ca-n filmele americane, ci pentru că doar promițîndu-le un scurt sub masca de la chiuvetă au reușit să-i convingă să vină.
2. Pufăie. Primul lucru pe care îl face un instalator după ce se apleacă la o țeavă de sub chiuvetă și-ți arată despicătura păroasă a curului este să pufăie. Ăsta e semn că de ce-i era mai frică, exact aia s-a întîmplat cu țeava ta. Întreabă scîrbit cine a făcut racordul ăla. De ce?, întrebi și tu. Și iar pufăie.
Se ridică vînăt la față, își trage nădragii și își aprinde o țigară. Ți-e teamă să-l întrebi dacă trage în piept. Dacă va zice: Nu, doar pufăi!
3. Al doilea lucru pe care-l face instalatorul după ce vine este să plece. Îți cere bani pentru un cot nu știu de care sau pentru un racord (de la ruși, că e ca la magazin, dar n-are rost să dați atît). Ultimele cuvinte pe care le auzi de la el pe ziua aia sînt: În cinci minute mă întorc!
- A intervenit o urgență, domnu' Cristi!, îți spune la telefon după ce l-ai așteptat ca prostul trei ore. Problema nu este că te-ar domni pe numle mic. Problema este că pe tine nu te cheamă Cristi. Da-l lași în pace, că poate-l superi și nu mai vine deloc.
A doua zi însă se prezintă la prima oră, așa cum ți-a zis și la telefon. Asta înseamnă unu, unu jumate.
1. Cînd vorbești la telefon cu un instal
