Niciodată nu părem să ne așteptăm ca acest lucru să se întâmple, parcă atunci când ne căsătorim luăm soțul cu garanție de credință. Uităm tot ce părea suspect înainte…
„Este clar! Soțul meu mă înșală – e ceva ce am făcut eu…”. Acesta este primul gând care vine în mintea unei femei. Și trece la acțiune. Fie începe să îl hărțuiască, să îi reproșeze, să caute dovezi, fie, discret, încearc să îl recucerească schimbând câte ceva în aspectul sau comportamentul ei.
Prima dată în viața mea când am văzut o femeie pe care o înșela soțul a fost când aveam 19 ani. Era o colegă de birou. Nu era nici frumoasă, nici urâtă, era inteligentă, se îngrijea, gătea bine, era mulțumită de căsnicia ei. Singurul lucru negativ care mai răzbătea când povestea despre soțul ei era faptul că el nu prea mai era interesat de sex, avea un job destul de solicitant, spunea ea. Îmi plăcea să o urmăresc zi de zi cum își schimba și asorta ținutele, avea mult bun-gust.
Până într-o zi, când a venit nemachiată, cu ochii roșii, cu hainele de cu o zi înainte. Am crezut că este bolnavă și am insistat să îmi spună ce o doare. Și a izbucnit în plâns – „Soțul meu mă înșală. Divorțăm.”
„Bărbații nu înșală niciodată degeaba”, spunea un bărbat, dar se pare că, spre deosebire de femei, ei uneori chiar o fac degeaba. Adică din plictiseală. Ca un sport.
Roata se întoarce
Am auzit atât de multe povești ale femeilor înșelate de soții lor, încât aș putea face un serial cu foarte multe episoade, în care acțiunea să nu se repete nici măcar o dată. Poveștile nu au niciodată același tipar. Singurul lucru comun e că femeia este luată prin surprindere. Adică replica „nu mă așteptam”. Cum ar fi să te și aștepți la asta?
Parcă nu îți mai vine să te căsătorești, nu? Dacă trăiești mereu cu gândul că el ar putea face oricând asta, mai bine nu mai intri în relație, nu? Când spui „da” din
