Zilele acestea nimeni nu se mai dă după ușă, nimeni nu se mai ferește: prostituția, corupția și mercenariatul în slujba mafioților e pe față.
De când au devenit de actualitate, numirile în post ale procurorilor au înnebunit tonomatele, tombaterele și cozile de topor. Guriștii de toate mărimile, culorile și abilitățile s-au năpustit pe justiție, discută de dimineața până seara pe sticlă despre procurori și despre numiri.
Din câte pot desluși dincolo de fumul petardelor diversiunilor, a minciunilor și a porcăriilor analitice se pare că este de bun augur poziția secției de procurori din CSM de impunere a unor standarde de profesionalism și integritate în alegerea procurorilor șefi. Războiul este dur și mă răcorește să-i văd cum se dau de ceasul morții toți slujbașii domnului Dan Voiculescu – domnul informator dovedit care a îmbolnăvit tot spațiul public cu imoralitatea vieții domniei sale.
Am devenit o țară a delatorilor și a injuriilor la oră de maximă audiență pe banii unui om al fostei Securități. Este, aceasta, o răzbunare tardivă a tuturor celor care au fost în slujba lui Pleșiță și a celor din subordinea lui. Ceea ce se poate face este ca procurorii să stea cu ochii pe ei de dimineața până seara. Și să plătească toți. Absolut toți, indiferent de culoare politică.
Să plătească și președintele Traian Băsescu, dacă e reală povestea aceea cu vila domniei sale de pe strada Mihăileanu, că legenda pesedisto-uslașă cu vânzarea flotei e o poveste de adormit pruncii din clasa 0.
Am avut impresia, pe care am mărturist-o public, că Laura Codruța Kovesi nu este de intransigența pe care o merită corupția națională, dacă ne-am gândi la felul în care l-a protejat pe fostul președinte Ion Iliescu și crimele pe care le-a păstorit la revoluție și mineriade. Acum spun public că aranjamentul (dacă a fost așa ceva) dintre premier și președinte arată, pent
