Din 5 aprilie intră în vigoare Legea nr. 72/2013, care fixează termenele maxime de plată a facturilor, atât de către autorităţile publice, dar şi de către celelalte categorii de operatori economici de drept privat, societăţi comerciale sau persoane fizice autorizate.
Potrivit noilor reglementări autoritaţile contractante au obligaţia să achite datoriile către furnizori: în 30 de zile calendaristice de la primirea facturii sau a altei cereri echivalente de plată; în 30 de zile de la recepţia bunurilor sau prestarea serviciilor, dacă factura a fost emisă anterior livrării/prestării sau nu a fost emisă sau în 30 de zile de la recepţia bunurilor sau verificarea acestora, dacă este prevazută o procedură de recepţie. Procedura de recepţie nu poate depăşi 30 de zile decat în cazuri excepţionale, determinate de natura bunurilor recepţionate, sub rezerva că această clauza contractuală sa nu fie una abuzivă.
Potrivit preşedintelui Asociaţiei Patronilor şi Meeriaşilor (APM) Cluj, Augustin Feneşan, „măsura este introdusă în România la solicitarea expresă a Consiliului IMM-urilor către Uniunea Europeană” şi „este un pas extraordinar de mare înainte, care, pe lângă crearea unei discipline fiscale, va duce inclusiv la scăderea preţurilor la licitaţiile publice pentru că dacă ştii că nu ai de aşteptat doi-trei ani până să îţi primeşti bani poţi să vii şi cu preţuri mai mici”. „Totodată vor putea participa mai multe firme la licitaţii, firme care până acum nu participau tocmai pentru că nu-şi permiteau să aştepte aşa mult timp până să le intre banii”, continuă Feneşan.
Dacă în ceea ce priveşte plata datoriilor de către stat în noile termene nu are nimeni rezerve că nu ar fi o măsură pozitivă, în ceea ce priveşte constrângerea firmelor „de a respecta calendarul” lucrurile nu sunt la fel de clare.
„Se vrea o accelerare a sistemului financiar, însă chiar dacă es