Cel mai cumplit bombardament american care a lovit România în al Doilea Război Mondial a fost simţit şi în Vrancea de oamenii care aveau rude în Bucureşti. În urmă cu 49 de ani, capitala României a fost ţinta unei forţe de aviaţie impresionantă a aliaţilor. Peste cinci mii de români au murit sau au fost răniţi în atacul aviaţiei, care a vizat ţinte civile din Bucureşti.

Veteranul de război Ion Lungu îşi aminteşte cu tristeţe că era de aproape două săptămâni pe drum, după ce plecase din Marşeniţa, judeţul Votin, Basarabia. „Pe 23 martie 1944 am plecat din Marşeniţa, într-un convoi cu mai multe familii. Am călătorit pe ruta Burdujeni din Suceava. Soţia a plecat cu trenul pentru a proteja doi copii rămaşi fără tată şi fără mamă, iar eu am mers cu căruţa pe drumul naţional . Am venit în coloană de la Suceava, prin Roman, Bacău, până la Domneşti. Aici am primit ordin să folosim doar drumurile judeţene pentru a lăsa cale liberă pentru mersul armatei către front. Pe 4 aprilie eram la Cârligele şi am auzit la radio comunicatul că aviaţia americană a bombardat Bucureştiul, că la Gara de Nord şinele de cale ferată au fost amestecate cu oamenii“, spune veteranul.

Prima grijă a acestuia a fost la soţia sa, plecată cu trenul spre Bucureşti. „Nu ştiam dacă printre cei de acolo era şi soţia mea, care trebuie să ajungă în Bucureşti. Apoi am aflat că a trenul a mers pe ruta Ploieşti-Braşov- Vîlcea“, îşi aminteşte Ion Lungu.

Veteranul arată că bombardamentele tot mai dese ale aviaţiei americane s-au datorat tocmai arestării lui Benito Mussolini, ceea ce a permis forţelor aliate să îşi stabilească aerodromuri în Italia de unde să lovească zilnic România. Scopul era grăbirea înaintării armatei sovietice în ţara noastră, distrugerea economiei româneşti şi instituirea panicii în rândul populaţiei. „Patru aprilie este o zi tristă pentru mine, chiar şi acu