Robinetul BNR e deschis permanent la dobânda de 5,25% pentru băncile locale (“gestionarea adecvată a lichidităţii”). Simultan, mai multe bănci mici atrag banii deponenţilor la peste 6,5%. Să se teamă acestea că generozitatea BNR e limitată în timp sau au primit ordin să vireze băncilor-mamă fonduri cu orice preţ?

Deschid dimineata radioul şi-l aud pe Gyuri Pascu cum mă sfătuieşte să nu ţin banii la saltea, la ciorap sau în şifonier, ci să aleg cu ei la OTP Bank unde mă aşteaptă o ofertă de până la 6,9% pe an la lei şi peste 4% la euro. Millenium plăteşte 6,5% pentru depozitele la 3 luni, Piraeus, ATE Bank 5,95%, etc, sunt peste 13 bănci care oferă randamente mai bune decât dobânda de politică monetară pe scadenţa asta, conform conso.ro. Asta ca să nu mai includem produse de economisire mai atipice, cu randament crescător. La euro, aceeaşi dărniciei. Marfin Bank, fiica defunctei Laiki din Cipru, are cea mai atractivă ofertă din piaţă pentru euro-4,5% şi sunt cu torul 15 bănci care plătesc cel puţin 3,5% la euro.

Cum se explică excesul de generozitate, cel puţin în zona economiilor în lei, unde BNR oferă de câteva săptămâni fonduri nelimitate băncior la licitaţiile săptămânale repo? “Nu uitaţi că BNR oferă aceste sume pe o săptămână iar băncile au nevoie şi de resurse pe termen mai lung” spune Adrian Vasilescu, consilierul Guvernatorului BNR. De acord, dar schimbarea politicii monetare nu se face săptămânal, băncile au siguranţa că “gestionarea adcvată” a lichidităţilor din sistem o să mai ţină o vreme (“ gestionarea fermă” e sintagma ce anunţă strângerea robinetului). De ce nu se ajustează atunci şi dobânzile oferite de o serie de bănci mici populaţiei?

Şi cum se explică procentul din dreptul resurselor atrase în euro? Poate sta în picioare un scenariu în care foamea de bani a unor bănci de talie redusă n-ar avea nici în clin nici cu impulsionarea