Când soseşte luna lui Mărţişor, gândul ne zboară întotdeauna la primăvara care stă să readucă întreaga făptură la viaţă, să ne coloreze zilele din ce în ce mai lungi şi o dată cu toate acestea ne vin în minte şi toate persoanele născute sub semnul... genului feminin, cărora le aducem omagiu, într-un fel sau altul, în aceste zile, în mod mai concentrat decât în alte perioade ale anului. Sub semnul acestei idei, şi institutele culturale din Bucureşti au organizat măcar o parte din mani­festări avându-le pe doamne ca protagoniste. Eleganta sală a Institutului Cervantes a găzduit, până în aceste zile de final de lună, expoziţia de pictură a artistei Ima Montoya, originară din Ţara Bascilor. Plecând de timpuriu din Spania natală, s-a perindat de-a lungul şi de-a latul Europei şi Asiei, poposind în locuri care nu ar fi putut să fie mai deosebite: Madridului i-au urmat Londra, Tokio, Moscova şi Budapesta. Acest periplu nomad se reflectă şi în creaţia artistei, preocupate în special de viaţa urbană, adaptate locului în care s-a oprit să vieţuiască, asimilând în tot ceea ce face influenţele diferitelor culturi în mijlocul cărora se mişcă. După ce şi-a prezentat operele în prestigioase galerii de artă din Bruxelles, Londra, Tokio, Moscova, Budapesta, Belgrad, Barcelona şi Bilbao, Ima Montoya a ajuns şi la Bucureşti, cu expoziţia intitulată Luces y sombras (Lumini şi umbre). Şi pentru că titlul este unul care ne poate face să ne imaginăm tot soiul de posibile interpretări plastice, e bine să nu prelungim prea mult suspansul şi să dezvăluim că cele zece lucrări de mari dimensiuni, realizate în ulei pe pânză, marchează o revenire la origini a artistei şi o îndepărtare – cel puţin temporară – de peisajul citadin. Aceste tablouri au ca protagonist un cuplu eminamente spaniol: omul şi taurul, studiindu-se şi înfruntându-se în arenă, în ovaţiile şi spre desfătarea publ