Nu se poate spune că virajele în ac de păr, pe care le-a luat, în ultimele ore, povestea numirii procurorilor generali, nu împrăştie în aer ceva din atmosfera plină de suspans a scrierilor lui Agatha Christie.

De unde, luni, „cârdăşia criminală” Ponta-Băsescu era ca şi dovedită, iar marţi, cei doi erau perfect nevinovaţi, miercuri, la prima oră, ne trezim, sideraţi, că Ponta „a înfipt cuţitul ucigaş în omoplatul USL”, numind-o pe Kovesi la DNA.

Fabulos!

Personajele cheie ale policierului sunt, prin urmare, Victor Ponta şi tandemul ad hoc Hăineală-Morar.

Odată înţeles cu preşedintele asupra nominalizării procurorilor şefi şi a şefilor de parchete, pe sistem unu mie-unu ţie, Ponta s-a prezentat în faţa secţiei procurorilor CSM, gata să le înmâneze – potrivit datei de pe document – lista cu propuneri.

La faţa locului, şoc: doamna Hăineală, şefa CSM, îl anunţă pe premier că procurorii au decis să aplice procedurile standard, stabilite împreună cu fostul ministru al Justiţiei, Mona Pivniceru.

Bulversat, Ponta se gândeşte că, probabil, Cotroceniul, din varii motive, a schimbat macazul, fără să-l anunţe, şi le-a cerut „oamenilor săi – procurorii”, să-i taie gazul şi să-i pună în vedere că vor „procedură” – chiar dacă legea n-o prevede.

Iese descumpănit de la „secţie” şi declară că va numi un ministru la Justiţie, care să se ocupe el de varianta lungă a numirilor. Da, sigur, îl va suna şi pe preşedintele Băsescu spre a-i aduce la cunoştinţă această hotărâre. Şi pleacă.

Aici urmează 18 ore de blanc. Cei doi – Băsescu şi Ponta - tac mormânt lăsând asistenţa să se pronunţe. Unii spun că a fost teatru „de la a la z”; alţii, că Ponta s-a speriat de mânia ACD şi s-a răzgândit; câţiva, că premierul l-a „făcut” pe preşedinte, de i-au mers fulgii; restul, că Europa „le-a talpat mânăria”.

Peste toate, se distinge vocea fostul