Să nu ne facem griji pentru calificare. Îi facem pe toţi din vorbe
Dacă Mario Puzo scria “Naşul” în România zilelor noastre, iar Coppola filma trilogia undeva în spaţiul dîmboviţean, Don Vito Corleone ar fi avut blog. Ar fi avut site, cont de Facebook şi ar fi vorbit în conferinţe “live” la TV. Toată acţiunea care a inspirat, printre altele, manierele, poreclele şi stilul de viaţă al oamenilor de fotbal din România s-ar fi derulat în spaţiul virtual. În loc de atacuri lîngă taraba cu portocale, doar atacuri mediatice.
O formă de machism agonizează, un anumit tipar de masculinitate se stinge sub ochii noştri. Şi nu e vorba doar de zvonul că Mutu ar fi plîns. “A plîns şi şi-a cerut iertare. Credeţi că se putea bate cu mine?”, a spus selecţionerul în conferinţă de presă. Nu, semnul că masculinitatea din fotbalul nostru e în declin se află în acest: “Credeţi că se putea bate cu mine?”.
Da, fireşte că se putea bate, fapt e că nu s-au bătut. Nu din exces de politeţe, ci pentru că, vorba lui Cornel Dinu, “asta e drama în care trăim”. E o dramă încruntată doar la suprafaţă. Cu toate ameninţările şi atentatele la onoare, nimeni nu se mai bate cu nimeni decît în vorbe. În replici. În explicaţii şi reformulări. După atîta violenţă verbală, impresia e că o bătaie generală, în urma căreia să se stabilească cine e cel mai tare, ar rezolva multe în fotbalul nostru. Dacă Piţurcă se bătea, la timpul cuvenit, cu Mutu, cu Dragomir, cu Dinu, cu Mircea Sandu, cu cine mai are el de împărţit diverse pricini, s-ar fi concentrat acum doar pe ce joacă sau mai degrabă nu joacă “naţionala”.
Figurile de stil la scenă deschisă nu duc nicăieri decît la alte figuri de stil sau, în funcţie de cine vorbeşte către cine, la dicţionar. Ploaia de săgeţi otrăvite, aruncate prin mass-media, va avea rezultatul cunoscut. Toată lumea se va împăca, batista va pluti pacifist peste ţamb
