Călin Popescu Tăriceanu anunța, prin 2005, că va demisiona din funcția de premier pentru a forța alegerile anticipate. S-a răzgândit. Vreo doi ani mai târziu, Traian Băsescu zicea că, dacă e suspendat, în 5 minute demisionează. S-a răzgândit și el. La a doua suspendare, anul trecut, a zis că merge la vot. Apoi s-a răzgândit și n-a mai mers.
Crin Antonescu părea lucid când clama că, dacă CCR îl relegitimează pe Băse președinte, el demisionează. S-a răzgândit. Sau poate nu era lucid.
Gabriel Oprea era “șeful mafiei personale a lui Năstase” în viziunea lui Băse, apoi s-a răzgândit, la reevaluat și l-a băgat la guvernare. Și tot Băse jura că, după ce-și încheie mandatul, iese din politică. Șoc: s-a răzgândit!
Elena Udrea a vrut șefia PDL, apoi n-a mai vrut-o, apoi s-a rerăzgândit și a vrut-o iar, dar a pierdut-o și s-a prefăcut că, de fapt, n-a vrut-o niciodată.
Victor Ponta e ultimul răzgândac – unde “răz” seamănă a prefix, dar nu e -, care ne-a tot aburit cu falsa problemă Kovesi, sucindu-se de câteva ori și provocând, astfel, serii de reacții similare, dar opuse în funcție de context (înțelegeți voi), în studiourile Antena 3 și B1.
Băi, dacă ăștia toți se răzgândesc de la o zi la alta în probleme importante, de stat, și li se pare normal, atunci mă răzgândesc și eu în chestii banale, care mă privesc doar pe mine. De pildă, azi am vrut să merg la Fisc să plătesc impozitul pe casă. Dar, uitându-mă la Ponta, m-am răzgândit și mi-am luat bere. Mâine voiam să achit dările la stat pe drepturi de autor (noi mai avem și de-astea), dar, ce să vezi, m-am sucit. Ar trebui să duc și sacul de gunoi la pubelă, dar mi-e lene, mi-am schimbat gândul, așa că-l arunc pe geam, e mai comod. Mai bine iau la bătaie o babă. Sau sun la 112 și închid. Sau, mai bine, ies la un grătar, că-i ilegal. Ieri, mă gândeam să rup băncile din fața blocului (merg la sală) și
