Selectionerul Romaniei, Victor Piturca, a rabufnit in aceasta saptamana, revenind la comportamentul arogant din precedentele mandate, atunci cand se comporta ca un adevarat stapan al primei reprezentative.
Inainte de orice trebuie precizate anumite lucruri. Cu Piturca la timona, echipa nationala si-a imbunatatit considerabil rezultatele. De la o echipa clasata pe pozitia 60 in topul FIFA, depasita de state africane a caror traditie in fotbal se rezuma la disputarea catorva meciuri pe an, am ajuns sa avem o nationala aflata pe pozitia a 31-a, care spera la urna a doua valorica in tragerile la sorti ale preliminariilor.
Cu acelasi Piturca pe banca au aparut in tricoul Romaniei fotbalisti tineri, de mare perspectiva.
Si, in fine, tot el este poate singurul selectioner din ultimii ani care a avut curajul de a le spune un "NU" hotarat jucatorilor exponentiali. Ca motivele lui nu au fost intotdeauna cele mai corecte sau in avantajul nationalei, poate fi adevarat, insa un Hagi si Popescu pe vremuri sau un Mutu mai recent au realizat sub comanda lui Piturca faptul ca nu sunt senatori de drept si ca pana si ei au nevoie de disciplina.
De asemenea, nu trebuie uitat nici faptul ca actualul selectioner a avut parte de cele mai potrivnice reactii, atat in presa, cat si in randul microbistilor obisnuiti. Comparativ cu atmosfera din mandatul lui Razvan Lucescu cel putin, diferenta este enorma.
Trecand peste aceste aspecte oarecum pozitive, tehnicianul primei reprezentative isi arata din nou limitele. Si, mai mult, nu vrea sa constientizeze aceste limite si se comporta ca detinatorul adevarului absolut. Sau ca un despot.
Rezultatele si, mai ales, jocul echipei nationale din meciurile cu Ungaria si Olanda au atras un potop de critici asupra lui Piturca. Iar selectionerul, in loc sa isi asume erorile pe care le-a
