Din cel mai recent interviu acordat de criticul Alex Ştefănescu, în Adevărul, la 80 de ani de la moartea marelui Nichita Stănescu…
„Nichita (din câte am observat, pentru că nu făcea confesiuni erotico-vânătoreşti ca alţi bărbaţi) nu era foarte interesat de sex. Ţin minte o întâmplare de un umor nebun pe care mi-a povestit-o nu el, ci o poetă excentrică şi uneori agresivă, dar talentată (acum moartă). S-a dus la Nichita în apartamentul său din Amzei şi i-a cerut să se culce cu ea. El, amabil, a acceptat. S-au dezbrăcat amândoi, s-au întins pe spate, în pat, unul lângă altul, iar Nichita, ridicându-şi puţin capul şi examinându-şi locul dintre picioare, i-a spus pe un ton dezolat-constatativ: „Nu avem p… “ Acest plural, „nu avem“, specific inventivităţii ludice a lui Nichita, este de un comic subtil, rar întâlnit…”
Umorul lui Nichita este, în istorioara lui Alex Ştefănescu, incredibil!
În genialitatea lui, poetul îşi asumă, cu seninătate, o impotenţă fizică extrem de neimportantă pentru el!
Lectura interviului publicat de Adevărul este reconfortantă, dar întrebarea care urmează acesteia, plasată în interiorul unei metafore care are legătură cu potenţa europeană a românilor, îngrijorează!
Noi, românii, mai avem sau nu?
Din cel mai recent interviu acordat de criticul Alex Ştefănescu, în Adevărul, la 80 de ani de la moartea marelui Nichita Stănescu…
„Nichita (din câte am observat, pentru că nu făcea confesiuni erotico-vânătoreşti ca alţi bărbaţi) nu era foarte interesat de sex. Ţin minte o întâmplare de un umor nebun pe care mi-a povestit-o nu el, ci o poetă excentrică şi uneori agresivă, dar talentată (acum moartă). S-a dus la Nichita în apartamentul său din Amzei şi i-a cerut să se culce cu ea. El, amabil, a acceptat. S-au dezbrăcat amândoi, s-au întins pe spate, în pat, unul lângă altul, iar
