Picior peste picior, trei ministri discuta cu aplomb despre stoparea plecarii medicilor din Romania. Abunda cuvintele mari, mai darnic decat toti fiind chiar ministrul Sanatatii. Dar niciunul dintre cei trei ministri nu este medic.
In spatele camerelor TV si a blitz-urilor orbitoare, cativa medici asculta. Unul dintre ei, un cunoscut chirurg, imi arata niste mere verzi aflate in fata oficialilor si-mi sopteste: „Crezi ca sunt otravite? N-ar fi prima oara...”
In fiecare zi a lui 2012 au plecat din Romania sase medici specialisti (peste 2400 intr-un an) si astazi avem judete (Ialomita, Tulcea, Calarasi) unde doctorii sunt mai rari decat in pustiul Anatoliei (nu e o figura de stil, ci o statistica). Daca aceasta tendinta va continua, in cativa ani pustiul medical va acoperi si alte judete.
Solutia anuntata de ministrul Sanatatii, Eugen Nicolaescu, nu este cresterea veniturilor medicilor, ci modificarea salarizarii lor: „competenta, profesionalismul si performanta sa fie criteriile fundamentale”.
Frumoase vorbe, mari ambitii.
Practic, se propune introducerea platii medicilor in functie de performanta lor. Conceptul a fost la moda in Occident pana ce studiile si programele-pilot au permis evaluarea concreta a ideii.
Principala problema: care sunt parametrii in functie de care poate fi judecata performanta unui medic?
Administratia New York-ului a inceput sa ofere spitalelor bonusuri financiare care sunt ulterior distribuite medicilor in functie de 13 indicatori de performanta, precum reducerea timpului de asteptare la urgenta si a duratei de spitalizare sau satisfactia pacientilor si folosirea anumitor tehnici chirurgicale.
Obiectiile nu au fost putine: cresterea salariala este de obicei prea mica pentru a produce o schimbare comportamentala a medicului, indicatorii alesi drep
