De la inaugurarea din ianuarie, bilanţul este: doi directori bine plătiţi şi zero activitate.

Cine a spus în ianuarie că ICR Moldova ar fi o formă fără fond a avut gura aurită. Iar cei care au spus au fost cam toată opinia publică. Andrei Marga a venit la Iaşi, în ianuarie, cu avionul, însoţit de consilieri cu diurnă întreagă, a adunat într-o sală peste 100 de artişti, scriitori şi oameni politici şi a proclamat întrunirea drept un moment istoric: înfiinţarea unui centru regional al Institutului Cultural Român. Acum suntem în aprilie, iar noua instituţie nu are buget, nu are sediu, nu are angajaţi şi, bineînţeles, nu are niciun proiect realizat sau aflat în derulare. Ce s-a rezolvat este numirea a doi directori, unul plin, altul adjunct, care n-au niciun subordonat, dar care, în schimb, beneficiază de salarii confidenţiale.

Partener moral la Târgul de Carte

Singura urmă lăsată de ICR Moldova, parte a programului ambiţios anunţat de Andrei Marga, este comunicatul de inaugurare postat pe site- ul Institutului. În trei luni, prin asta există ICR Moldova. Cassian Maria Spiridon, directorul centrului regional, n-a vrut să spună cu cât este plătit: „Am un contract de prestări servicii care expiră pe 14 aprilie. După aceea nu ştiu ce va fi”. Întrebat care au fost acţiunile demarate în aceste trei luni, Spiridon a exemplificat următoarele: „Diverse lansări de carte ale unor laureaţi ai premiului Nobel traduşi în limba română şi part i c i pa rea, ca partener moral, la Târgul Internaţional de Carte Sedcom Libris”. Deci lansările şi târgul oricum aveau loc, însă cu susţinerea morală a directorului ICR Moldova au căpătat o altă dimensiune, a universalităţii. Dezarmat, scriitorul ieşean Lucian Dan Teodorovici pufneşte când aude de ICR Moldova, deşi, naiv, se entuziasmase la început. „Eu am scris din martie pe blogul meu că nu vreau să mai fiu asociat