Înțeleg mecanismul prin care oamenii își donează organele sau țesuturile (în cazul în care intervine un deces) pentru a ajuta alți oameni să supraviețuiască. Nu prea înțeleg de ce ar face cineva asta pentru ca un alt om (sau organizație) să realizeze o expoziție de cadavre plastifiate. Dar să spunem că până la urmă e doar încă una dintre deciziile pe care le poate lua o persoană în legătură cu propriul său corp – decizie personală. Însă atunci când nu se știe sigur dacă cineva și-a dat sau nu consimțământul cu privire la modul în care corpul său lipsit de viață să facă sau nu parte dintr-un experiment artistic (sau chiar științific) iar un alt om consideră că i se cuvine să decidă în locul persoanei în cauză mi se pare că se sar niște cai serioși. Mai ales când NU se știe (concret) cum a murit persoana cu pricina.
Începând cu data de 22 martie 2013, Muzeul de Istorie Naturală Grigore Antipa prezintă în premieră, în România, expoziţia de cadavre umane THE HUMAN BODY, o expoziție care conţine peste 200 de exponate unice, reprezentate de corpuri umane reale. Disecţiile la nivelul ţesuturilor şi organelor sunt menite să ofere o perspectivă tridimensională, unică şi fidelă a ceea ce se află sub piele. În acest fel, vizitatorii se presupune că vor putea înţelege mai uşor modul în care corpul omenesc funcţionează şi din ce este format. Nu zău.
Cele 200 de cadavre umane au mai fost văzute de 20 de milioane de oameni din: Londra, Amsterdam, Barcelona, Bratislava, Budapesta, Dublin, Kiev, Lisabona, Madrid, Praga, Torino, Viena, Oostende, etc. N-am de gând să dau apă la moară ultra-credincioșilor, ortodocși și catolici deopotrivă sau altora asemeni lor, care au o problemă cu faptul că noi, oamenii, la fel ca alte organisme vii, suntem alcătuiți din organe și țesuturi și nu din alte componente. Nici nu mă bag în deciziile celor care-și duc copiii să vadă ex
