A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost odată o fată frumoasă care credea că atunci cînd o să crească mare va fi fericită și viața ei va fi minunată... Și a mai fost odată ca niciodată o tînără care căuta ici-colo, pe calea vieții ei, iubirea adevărată și sufletul-pereche... A mai fost, însă, odată ca niciodată o femeie pe care disperarea era cît pe ce s-o ucidă pe la mijlocul vieții... Și au mai fost încă o mie de personaje ale unei povești de viață împărtășite de jumătatea discretă sau expansivă, tăcută sau guralivă, fragilă sau puternică, visătoare sau pragmatică a umanității, pe care ar merita să le descoperim pentru a învăța cîte ceva din traumele, din neîmplinirile, din eșecurile, dar, mai ales, din izbînzile lor.

În cele ce urmează vă invit într-o călătorie, dar nu în afara timpului și a spațiului, în lumea eternă, acolo unde ne-am obișnuit să credem că locuiesc adevăratele povești, ci în lumea noastră individuală, în cotloanele cele mai ascunse ale sufletului, în propria noastră viață, pentru că aici năvălește cîteodată lumea eternă cu problemele ei stringente și transformă experiențele pe care le trăim în mari evenimente. Ne transformă, altfel spus, viața în poveste care trebuie împărtășită pentru că, vrînd-nevrînd, am devenit personaje ale basmului etern al feminității.

Acest basm din cartea cu și despre femei este un instrument de explorare formativă foarte important atunci cînd viața noastră este bulversată fie emoțional, fie relațional, fie în planul carierei, fie spiritual etc. De altfel, inițiatoarele proiectului editorial dedicat femeilor, Michelle Jackson și Juliet Bressan, își asumă, programatic, misiunea de „a ne aduce în dar o filozofie de viață feminină“, o sursă de cunoaștere a chestiunilor fundamentale ce se ivesc în trecerea unei femei prin viață.

Am dreptul și datoria