Toți cei care au (am) susținut USL în toată campania electorală, dar nu numai, ci în toate demersurile care au precedat chiar înființarea USL, simt (simțim) acum o mare dezamăgire. Este vorba despre mult prea evidenta ieșire din ecuația pe care, până mai ieri, o consideram normalitatea românească de după revoluție: ecuația PNL – PSD. Alianța USL era (este!) speranța spațiului activ din care se putea duce lupta împotriva lui Băsescu. Băsescu face și desface pe mai departe toată România. O spintecă în bucăți, oameni, șoareci, golani, trădători și o mulțime de trădați. România, pe care Coreea de Nord nu a provocat-o la vreun război, este deja într-un război al românilor cu românii. Acest incredibil război, năucitor și derutant, este creatorul dezastrului din România. Nimeni nu mai are încredere în nimeni, oamenii au priviri piezișe, de parcă s-ar fi molipsit de la Băsescu, din casa lui, din familia lui, de la partenerii lui de afaceri murdare, parcă ar fi stat o perioadă înecați din cauza vreunui vapor eșuat din flota dată pe doi bani, de omul de doi bani și-un pic care a considerat că România nici că ar mai avea nevoie de flotă… Dintr-o Românie secătuită de avere, tezaur, flotă, bănci, firme, cu o mare parte dintre oamenii ei plecați în colțurile lumii, cei rămași par fie prea romantici, fie prea nebuni. O cotă importantă din nebunia ce domină relațiile interumane este izvorâtă din neliniștea și instabilitatea politică. Alianța rușinoasă, comisă miercuri, 3 aprilie, la București, între gestul laș al lui Ponta și agresivitatea chioară a lui Băsescu este pecetea nenorocirii României. Fac parte din grupul romanticilor îndrăzneți, care am stat în toiul iernii trecute în Piața Victoriei din Timișoara (paralel, la București și în alte orașe, alții), zile și seri lungi, în ger usturător pentru a clama eliberarea de sub Băsescu și intrarea în normalitate. Unul dint