Mare e grădina Domnului şi multe mai vezi în ea! „Ce proşti suntem!”, mi-am zis sictirită zilele trecute. Ce proşti suntem noi, ăştia care ne zbatem, ne dăm coate şi ne îngrămădim ca la pâine pe vremea răposatului atunci când vine vremea să ne „exercităm dreptul la vot”. Recunosc, cu mândrie chiar, că de ceva timp nu mă mai obosesc să pun ştampila, dar la un moment dat am contribuit şi eu la situaţia penibilă şi totodată jalnică în care am ajuns să trăim.

În fine, una peste alta, ideea e că ne-am cam făcut-o cu mâna noastră, iar acum trăim să tragem ponoasele, că doar altă opţiune nu mai avem de mult.

Paragraful de mai sus e doar un gând care îmi trece prin cap ori de câte ori merg la piaţă şi văd bătrâni care numără, amărâţii, fiecare monedă pe care o dau pe un kilogram de cartofi sau pe o ceapă, mai micuţă, ca să se încadreze în buget. Ideea editorialului de astăzi este cu totul alta, dar fiind vorba despre mai marii noştri, mi-am zis că pot să le reproşez câte ceva la început.

Cum spuneam, editorialul de astăzi se rezumă la două dintre cele mai prezente personaje în paginile ziarelor de săptămâna acesta, domnul Ponta şi doamna Kovesi.

Nu mă pricep şi nici nu vreau să mă pricep la politică, dar părerea de umil cetăţean pot oricând să mi-o exprim.

În urmă cu ceva timp, am fi jurat că Victor Ponta şi Codruţa Kovesi nu vor apărea nicicum, nicicând, împreună într-o propoziţie în care să nu fie descris vreun reproş reciproc sau vreo „acuzaţie”. Ei bine, surprize, surprize („nu-i aşa?”), premierul a avansat-o pe Kovesi şi nu oricum, ci pe la spatele lui Crin, Crin Antonescu, căci despre el este vorba. Păi cum, domn’ premier, aşa a fost vorba?! Ei bine, degeaba a zis Crin nu şi nu, că la ceas de noapte, Ponta a zis „DA” şi a făcut, propunând-o pe Laura Codruţa Kovesi în funcţia de procuror şef al Departamentului Naţional Anticorupţie.