Debutul lui Șerban Andrei Mazilu este un caz care trece peste canoanele și obișnuințele spațiului literar de la noi. Tânărul ofițer de marină (Iată un „lup“ dintre cei pe care i-am anunțat fără a-i cunoaște, fie el și „de mare“, activi literar în schimbarea de generații!) a scris cu superbă încredere în sine (unii au taxat-o deja ca aroganță) un roman, începutul unei trilogii, după toate convențiile actuale ale subgenului fantasy și l-a publicat direct pe cea mai mare piață dedicată din lume. Romanul Crux este publicat în engleză americană la WheelMan Press din SUA, în februarie 2013. A fost scris literalmente în timpul voiajelor pe mare dintre 2010 și 2012. Este urmarea „antrenamentului“ lui Șerban Andrei Mazilu cu un hibrid horror-fantasy, însă în românește, refuzat de editurile românești, și a practicii scrisului zilnic pe blogurile sale literar-politice, cu ziceri cîteodată acide asupra actualității românești, cu repere din orașul de baștină, Constanța. Acum s-ar putea încheia foarte bine articolul acesta, întrucât una dintre definițiile literaturii române ar fi „să fie scrisă în românește“. Iar un soi de bățoasă ignorare ar putea să acopere Crux. Suntem în al 12-lea an al mileniului al treilea, într-o rubrică dintr-o publicație culturală care apare mai ales pe Internet, ceea ce o face accesibilă de peste tot în lume, chiar dacă este scrisă în românește, ceea ce o înscrie foarte ușor într-un colț din aceeași lume. Dar înscrierea fizică, geografică, este astăzi acoperită de circumscrierea în rețea, unde granițele au dispărut. La fel tinde să se întîmple și cu literatura, de nișă sau nu, o carte bună este bună indiferent unde modelele ei culturale sînt acceptate și indiferent în ce limbă a fost scrisă. Contează în 2013 captarea atenției cititorului potențial, indiferent unde este el, fizic, și ce „vernaculară“ vorbește el. Captarea atenției cititorului este o