Prin invenţiile şi soluţiile sale tehnice originale, marele inginer Anghel Saligny a fost unul dintre revoluţionarii domeniului construcţiilor, iar medicul Constantin Levaditi a contribuit în mod determinant la tratarea sifilisului şi la eradicarea poliomielitei.
Printre savanţii care au adus României faimă şi un loc important în istoria progresului omenirii, se numără gălăţenii Anghel Saligny şi Constantin Levaditti.
Anghel Saligny, academician, inginer-constructor, ministru şi profesor, este considerat unul dintre întemeietorii ştiinţei inginereşti moderne graţie tehnicilor originale pe care le-a creat şi utilizat la construirea podurilor de mari dimensiuni şi a silozurilor din beton cu structură metalică.
Medicul Constantin Levaditti este unul dintre fondatorii virusologiei şi inframicrobiologiei moderne şi un pionier al cercetării în domeniul imunologiei.
Pentru că numele acestor personalităţi de talie mondială mai sunt rostite doar cu prilejuri jubiliare şi în cadru restrâns, se cuvine ca generaţiile actuale să le afle principalele jaloane biografice şi realizări care îndreptăţesc mândria de a fi român. Şi gălăţean, fireşte!
Anghel Saligny, inventatorul podurilor lungi, din oţel
Anghel Saligny s-a născut la 19 aprilie 1854, în comuna Şerbăneşti, din fostul judeţ Tecuci (actualmente Galaţi).
Cursurile şcolii primare le-a urmat la Pensionul de copii din Focşani, înfiinţat de tatăl său, Alfred Saligny, pedagog de origine franceză, stabilit în România, iar pe cele liceale, la Potsdam, în Germania. Iniţial, a fost atras de astronomie, motiv pentru care a frecventat cursurile Universităţii din Berlin.
Între anii 1870 şi 1874, a studiat ingineria la Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg. În acea perioadă, a lucrat ca supervizor la construcţia căii ferate Cottbus-Frankfurt pe Oder.
Inginerul Anghel Saligny
