Thomas Hoenig, vicepreşedinte al fondului de garantare a depozitelor, spune că activitatea de trading a marilor bănci ar trebui extrase schemei de garanţii publice

Schemele de garantare ale sectorului financiar ar trebui accesate de marile corporaţii de pe Wall Street doar pentru activităţile de creditare esenţiale şi pentru funcţionarea sistemului de plăţi, nu şi pentru pariurile riscante pe care acestea le realizează în pieţele internaţionale, spune Thomas Hoenig, vicepreşedinte al fondului de asigurare a depozitelor bancare din SUA (Federal Deposit Insurance Corporation - FDIC). Într-un articol publicat în Washington Post, Hoenig, cunoscut pentru abordarea sa favorabilă prudenţialităţii atunci când a fost şef al reprezentanţei Rezervei Federale din Kansas City, afirmă că subvenţiile sunt cele care favorizează concentrarea puternică marilor bănci într-un răstimp în care economia în ansamblul ei rămâne fragilă.

Băncile prin însăşi natura lor trebuie să îşi asume riscuri, iar Guvernul nu ar trebui să extragă riscul din sistemul financiar pentru a-l transfera în zona contribuabilului. Hoenig recomandă separarea activităţilor bancare prin spargerea marilor bănci, urmând ca activitatea de trading să se desfăşoare numai după rigorile pieţei.

Cine sunt beneficiarii banilor subvenţionaţi

Imaginaţi-vă că SUA ar avea o industrie de transport aerian în care avioanele de mare capacitate care zboară atât pe rute interne, cât şi internaţionale, ar primi de la Guvern o mare subvenţie în combustibili în detrimentul aeronavelor care acoperă numai traseele domestice! Pare inechitabil? Este însă exact modul după care operează sistemul financiar american, atrage atenţia Hoenig, folosind o comparaţie surprinzătoare.

Cele mai mari firme din industria financiară sunt subvenţionate, în timp ce publicul suportă costurile. Marile bănci împrumu