Operă simptomatică pentru sfârşitul secolului al XVIII-lea, teatrul lui Beaumarchais îşi păstrează şi astăzi, intactă, sinceritatea scenică.
Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais, născut exact la un secol distanţă de Molière, la 24 ianuarie 1732, este poate scriitorul a cărui biografie a servit perfect concepţia tradiţională că autorul este tatăl propriului săi erou.
Autorul a ratat de câteva ori în literatura dramatică, dar a avut ingeniozitatea (pe care mulţi au apreciat-o cu superlativul geniului comic) de a construi două comedii care desăvârşesc o tradiţie. Nunta lui Figaro a reprezentat cel mai mare succes de teatru al secolului, cu 73 de reprezentaţii la Comedia Franceză, între 27 aprilie 1784, când a avut loc premiera şi februarie 1785.
Celebra operă a lui Beaumarchais reprezintă o poveste plină de intrigi şi întorsături de situaţie. Totul începe atunci când stăpânul lui Figaro, contele Almaviva, se plictiseşte de relaţia conjugală şi încearcă să o cucerească pe Susanna, logodnica lui Figaro.
Subiectul Bărbierului din Sevilla nu era unul nou pentru acea perioada: teama fetei tinere, smulsă de iubitul ei din mâna ameninţătoare a bătrânului ursuz, care vrea să o ia de nevastă.
„Nunta lui Figaro / Bărbierul din Sevilla“ de Beaumarchais va apărea împreună cu ediţia de joi, 11 aprilie, a ziarului „Adevărul“ Moldova, la preţul special de 39 de lei, la toate chioşcurile de presă şi oficiile poştale din ţară.
