Moto: “Vai de ţara ce îşi omoară conducătorul!”
Mai există şi astăzi oameni care regretă perioada comunistă şi mai scapă un “era mai bine pe vremea aia”. Într-adevăr, aşa o fi, dar singurul motiv care îi împinge să spună acest lucru este că au uitat clipele trăite atunci, în Republica Socialistă România.
Plecat pentru câteva zile într-o vizită, la întoarcere Nicolae Ceaşusescu s-a trezit, pe 20 decembrie, într-o Românie ajunsă la capătul puterilor. Primele proteste au început la Timişoara, pe urmă evenimentul a luat proporţii în aşa măsură încât toate marile oraşe din ţară au râvnit la executarea lui Nicolae Ceauşescu. “Cuplul dictatorial al României, executat! Elena şi Nicolae Ceauşescu au fost împuşcaţi după ce au fost judecaţi de Tribunalul Militar Excepţional şi găsiţi vinovaţi de crime împotriva propriului popor” – asta anunţa BBC, în 25 decembrie 1989.
Din afară, totul pare foarte simplu. În schimb, ceea ce au simţit familiile tinerilor împuşcaţi în ziua de 17 decembrie la Timişoara nu va şti nimeni. Vă amintiţi când intraţi pe uşa magazinului şi tot ceea ce se vedea pe rafturi era marmeladă, tocană de legume şi roşii în bulion? De aceea nimeni nu se plângea în acea perioadă de lipsa banilor, deoarece nu aveai ce să cumperi. Fiecare vorbă trebuia să fie măsurată indiferent de locul în care te aflai, altfel riscai să faci puşcărie. Curentul şi programul la televizor era cu raţia. Ce vremuri…
Acum ne întrebăm dacă a meritat? A meritat toate acele sacrificii, toate acele vieţi pierdute pentru libertate? Azi avem libertate şi ce facem cu ea? Vrând, nevrând, ne confruntăm cu o realitate înspăimântătoare, pedofilia, incestul, crime, droguri şi multe alte lucruri dezgustătoare. Un lucru este cert: avem acces la toate mijlocele de informare şi poate din acest motiv aceste subiecte, intens mediatizate, au devenit atât de comune.
Au ştiu
