Mizerii!
Se simt satisfăcute, sufleteşte împlinite, chiar dacă sunt sigure că li se prezintă calomnii. Sunt mulţumite că găsesc în senzaţionalul decadent – căruia îi aparţin, dar îşi neagă apartenenţa la el – fragmente din viaţa altora.
În fine, o altă formă de fecundă contaminare negativă izvorăşte din fetişizarea mass-media (fenomen expus pe larg de noi în cartea ,,Istoria recentă a capitalului social. Marea Ruptură şi noua matrice existenţială”) şi transformarea senzaţionalului decadent în informaţie oficializată. Adică, trecerea la ,,intoxicarea” pe scară largă, cu scopul decredibilizării în mase a ,,ţintelor”.
În esenţă, contaminarea negativă pe care o produc diavolii cruciaţi are o finalitate ce se circumscrie imperativului: oamenii nu trebuie să creadă ceea ce ştiu sau pot constata la tot pasul prin propriile simţuri, ci ceea ce le spun ei. Pentru că ei sunt depozitarii adevărului absolut, ei sunt reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ sau, mai aplicat, fiecare dintre ei este Dumnezeul celorlalţi. Ceilalţi? În opinia diavolilor cruciaţi, nişte proşti, nişte indivizi agnostici, demni doar de dispreţul întregii lumi!
Într-un asemenea cadru sunt puse în discuţie merite şi defecte, avantaje şi dezavantaje în lumea diavolilor cruciaţi. O lume pe care ei au creat-o. Iar în Universitatea ,,Constantin Brâncuşi” diavolii cruciaţi şi-au creat ,,colţul” lor de lume. O lume în care plăsmuirile lor diabolice au ridicat fictivul la rangul de întâmplat, imaginarul bolnăvicios la rangul de real înfăptuit.
Nu mai contează cum au fost lucrurile în realitate în Universitatea ,,Constantin Brâncuşi”, nu are importanţă mizeria în care s-au complăcut ani în şir aceşti diavoli cruciaţi. Ei ştiu că uitarea este omenească şi mizează pe această coordonată a fiinţei umane. Şi pentru a spori uitarea şi împiedica rememorarea şi aducerea în actualitate
