Negocierile „la vîrf” dintre liderii fostei AIE-2 par să fie mult mai dificile și anevoioase decît au fost cele 7 runde de negocieri dintre delegații celor trei partide constituente: PL, PLD și PD.
Cel care cică ne-a izbăvit de Voronin și comuniști, și care ne spunea că riscul comunizării Republicii Moldova nu mai este atît de mare cum ar fi riscul mafiotizării țării, apare acum în fața jurnaliștilor spăsit de parcă atunci cînd a denunțat acordul AIE n-ar mai fi existat riscul revenirii comuniștilor la următoarele alegeri parlamentare.
Este un lucru staniu faptul că PD, cel care a demis guvernul Filat împreună cu partidul comuniștilor (PC), este acum dispus să discute candidatura lui Filat, iar PL, cel care nu a participat la demiterea guvernului Filat, este vehement împotriva înaintării lui Filat. Am impresia că lucrurile în mod normal ar fi trebuit să fie oarecum invers și anume: partidul care a votat demiterea guvernului să nu accepte mai mult candidatura fostului premier, iar partidul care nu a participat la demiterea guvernului să fie ceva mai dispus să discute candidatura celui demis.
PC deja saltă de bucurie, iar adepții lor devin chiar obraznici la protestele „pașnice” pe care le organizează de ceva vreme în fața reședinței președintelui cerînd tot mai insistent alegeri anticipate. Le-a rămas să se urce în copaci ca Iurie Roșca și cu asta pot fi siguri că eficiența protestelor va fi maximă. Nu cred că PC dorește acum alegeri anticipate chiar dacă în 2001 anume alegerile înainte de termen și i-a adus masiv la guvernare. Acțiunile comuniștilor au mai degrabă scopul de a exercita presiuni asupra liderilor fostei AIE-2 pentru ca aceștia să ia decizii nesăbuite și în detrimentul partidelor de orientare democratică în perspectiva alegerilor ordinare.
Dacă ar avea loc alegeri parlamentare acum, atunci partidele liberal
