Un amic a fost amendat drastic de vigilenta poliţie locală, pentru oprirea maşinii în loc nepermis şi uz în exces (!) de semnalizarea de avarie.

Sigur că agentul de poliţie locală, altfel un fost onest gardian public, fără un exces de competenţe rutiere, nu prea le avea nici cu procedura, nici cu minima politeţe, nu prea s-a legitimat legal şi nici nu şi-a ţinut suficienţa tupeului acasă, amintind, în pofida vârstei, de originile sale curate şi sănătoase de miliţian; iar faptul că n-a reuşit să convingă pe nimeni să-i fie martor fictiv la întocmirea aiurea a procesului verbal, face episodul şi mai anecdotic. Unul din multele episoade în care Primăria te obligă practic să parchezi în locuri nepermise, te obligă să devii contravenient, stimulând Poliţia să-şi facă planul la amenzi. Nimic nou în Iaşul aproape de a deveni capitală culturală, a nu se mai ştie cui!

Drept pentru care mi-am amintit de un alt context, la fel de amuzant, în care şeful Poliţiei rutiere din acele vremuri, altfel om de carieră care-şi susţinuse cu brio doctoratul în eficientizarea circulaţiei auto în una din cele mai controversate intersecţii din oraş, pe fondul unor abuzuri sistematice comise de subordonaţii săi, amendate la fel de sistematic în presă, a recunoscut siderat, dar sincer, ca represalii, că o să stea cu ochii pe mine şi, mort copt, o să facă el cumva să-mi salte carnetul de conducere. Că doar n-o fi maşina perfectă, întotdeauna sau mai mereu e un soi de ţăcănit la volan, iar oraşul nu are peste tot parcări publice la îndemână, nici să vrei nu poţi să fii şoferul ideal. Singurul amănunt pe care nici nu-l ştia, dar nici nu-l bănuia respectivul comandant, a fost cruda şi surprinzătoarea realitate, recte faptul că, din întâmplare, nu am avut şi nici nu am un astfel de permis! Fatalitate! Spre consolare, preopinentul meu, altfel om de lume socializabil, mi-a garantat că ni