„Printemps balkanique“, festival organizat de asociația Balkans-Transit, a ajuns deja la a opta ediție. Primul lucru pe care l-am observat este că primăvara balcanică a trecut Balcanii, iar festivalul are o deschidere tot mai mare. Da, din 2008, de cînd Observator cultural a fost partener media al festivalului, am optat pentru o deregionalizare, ceea ce ne-a permis acum, cu ocazia Salonului de Carte de la Paris, să te avem invitată la Trouville-sur-Mer. Dacă aș fi continuat să pun o singură țară à l’honneur, nu te-aș fi putut invita. În plus, asta ne-a permis să invităm cît mai mulți artiști, din țări cît mai diverse, traversînd frontierele sau construind poduri transfrontaliere, cum s-a întîmplat cu Ungaria. Sînt artiști care au devenit importanți în România, dar care nu erau la vremea cînd România a fost invitată de onoare. Deschiderea asta mi-a permis să nu mai aștept. Dacă unui autor român îi apare o carte nouă, nu mai aștept să-l invit. E important să faci vizibilă o carte la timp, altfel, ajunge într-o bibliotecă și se pierde.

Oricum, de la bun început, chiar și atunci cînd numai o țară era invitată de onoare, ideea era tot de a depăși anumite frontiere, de orice natură ar fi ele. Un festival este un spațiu al dialogului, al cunoașterii și al recunoașterii mutuale. Muzeul de la Sighet îmi spune foarte multe, nu că aș putea să mă pun în pielea celor care au trecut pe acolo, ci pentru că sînt cetățean european. Istoria asta îmi aparține și mie. Este vremea să cunoaștem toate aceste mici istorii care compun Marea Istorie a Europei. Și cum putem face asta? Prin simplul fapt că oamenii circulă, își vorbesc, intră într-un dialog. Cînd am invitat România, ce anume exista în Franța ca imagine? Copii abandonați, cerșetorie, prostituție. Cărțile autorilor invitați pot face mai mult pentru schimbarea de imagine decît orice politică. În 2008, nu am invi