Traian Basescu a cedat in fata USL in chestiunea numirii sefilor de parchete. E un fapt. Iesirea lui de joi seara a dat toate raspunsurile asteptate, cu exceptia unuia la intrebarea esentiala De ce? Basescu a confirmat intelegerea cu Victor Ponta, a confirmat (pe un ton agasat) ca nu s-a consultat cu Comisia Europeana, a confirmat ca s-a rupt complet de Daniel Morar. E prima cedare majora in fata tavalugului USL, dar si o contradictie majora cu propria sa conduita, cu standardele pe care el insusi le impusese. Printre consecintele acestei cedari se numara si deficitul de imagine proiectat asupra Miscarii Populare, pe care Basescu o moseste la Cotroceni ca alternativa la PDL-ul parasit.
Practic, Traian Basescu si-a anulat mare parte din meritele ultimilor ani, si-a incalcat principiile care l-au pozitionat ca interlocutor valid al partenerilor externi. Asa se explica reactia de respingere a societatii civile care sustinuse in criza politica din vara functionarea institutiilor in fata asaltului USL, indirect sustinind pozitia presedintelui (cazul celor mai credibile ONG-uri ale momentului: Expert Forum, CRPE si IPP).
De ce spunem ca a cedat Basescu? Pentru ca au existat citeva momente - cheie in care presedintele a actionat ca unic reprezentant al Opozitiei fata de incercarile USL de acaparare completa a intregii puteri, la adapostul celor 70% din Parlament si a intereselor ilegitime ale unor lideri cu probleme in Justitie. Traian Basescu si-a asumat explicit rolul de contra-putere, in concordanta cu profilul sau politic si cu standardele pe care el insusi le-a clamat si respectat pina acum: neamestec in Justitie, intarirea institutiilor, respectarea valorilor euro-atlantice asumate de Romania.
Primul astfel de moment in care presedintele se pozitionase ca cenzor al intereselor ilegitime ale USL a fost ianuarie 2013: respingerea nominal
