Cuvîntul fraudă e foarte răspîndit în presa actuală, circulînd, dincolo de limitele terminologiei strict juridice, prin permanentele ştiri despre înşelătorii fiscale, bancare, electronice etc. (printre cele mai noi: o „fraudă de 500.000 euro cu analize false“, stirileprotv.ro) sau despre programele politice care le vizează (există, de pildă, un „Departament pentru lupta antifraudă“, antifrauda.gov.ro). Adjectivul şi adverbul fraudulos califică diverse comportamente şi acţiuni: „Zeci de vaci «maidaneze» au trecut fraudulos din Grecia în
Bulgaria“ (stirileprotv.ro); „Un băimărean spărgea autoturisme. Folosea fraudulos cardurile găsite“ (padtv.ro). Poate fi fraudulos consumul de energie, se etichetează fraudulos produsele (de exemplu, alimentele bio sau carnea de cal), se trece fraudulos graniţa, se obţin în mod fraudulos permise de conducere şi certificate de revoluţionar etc. Acuzaţiile de fraudare a alegerilor sînt frecvente în discursul politic românesc, fiind repetate de fiecare dată de partea care pierde.
DE ACELASI AUTOR Huzur / "Timp cînd n-ai nevoie să munceşti şi eşti fericit" Opinologi, părerişti, părerologi Eu şi scalpul meu... Humus În aceste condiţii, de maximă familiaritate cu familia lexicală a fraudei, a apărut în ultima vreme şi a început să se răspîndească un verb mai ciudat şi cu desăvîrşire inutil, pentru că este un simplu echivalent al lui a frauda: a fraudula, formă refăcută după fraudulos. Îl găsim (deocamdată?) mai ales în pagini „neoficiale“, în comentarii pe bloguri sau forumuri: „sînt o groază de metode de afraudula voturile“ (mtv.ro); „fraudulează statul într-un stil barbar“ (euroavocatura.ro); „oamenii de afaceri care fraudulează statul“ (telegrafonline.ro); „Afaceristul Rădulescu a fraudulat statul cu un miliard“ (media.tofan.com). E normal ca verbul să apară mai ales la persoana a III-a, pentru a descrie comportamentul c
