Spiritul civic al unui București amorțit, mort. Noaptea, Nicușor Dan s-a trezit în apărarea Halei Matache, pusă acum jos de tiranul primar Oprescu.
Reporter: Hala Matache era o magherniță. Fără o personalitate arhitectonică distinctă. Doar că-s puține ca ea. De ce o aperi?
Nicușor Dan: Franța cîștigă anual din turism 70 de miliarde de euro, cît jumătate din PIB-ul României, 5% din PIB-ul Franței. Hala Matache este piața de lîngă gara centrală a orașului, piața care este primul lucru pe care îl vizitezi în orice oraș occidental unde ajungi cu trenul. Hala Matache și cartierul Berzei-Buzești aveau un potențial turistic mai mare decît zona Lipscani. Zona arăta rău, dar nu mai rău decît zona Lipscani acum zece ani și decît strada Plantelor acum 20 de ani. Hala Matache și Hala Traian sînt reprezentative pentru un mod de a construi în secolul XIX și pentru asta sînt monumente istorice. Toată lumea e mulțumită de cum arată acum Hala Traian. Mai important, Hala Matache e un loc prin care un milion de bucureșteni au trecut în ultimii 50 de ani. Să trăiești în oraș înseamnă să te identifici afectiv cu locurile lui simbolice. Asta face un oraș viu. Din păcate, actualul primar visează un oraș de mini-buncăre între care, deplasîndu-te, să nu te ameteci cu „pulimea”, cum îi place să spună. Mai grav, gruparea care conduce Universitatea de Arhitectură îi împărtășește această viziune, abandonată în Europa occidentală de 40 de ani.
Rep.: Epidemia indiferenței. De ce locuitorilor zonei nu le pasa?
N.D.: E util un scurt istoric. În 2010, Primăria anunță că începe lucrările. În octombrie 2010, înainte de orice demolare, am cerut la Tribunal anularea PUZ-ului. Primăria știa că o să piardă, pentru că nu avea avizele obligatorii de la Ministerul Culturii, Ministerul Dezvoltării și Agenția de Mediu. Demolează repede 80 de case, scoțînd în stradă, iarna, 1.000 de
