Buzăul a dat lumii un remarcabil om de ştiinţă, pe Nicolae Vaschide, întemeietor al psihologiei româneşti şi promotor al psihologiei experimentale. Ca în multe alte cazuri, posteritatea din spatiul românesc nu i-a acordat acestuia atenţia cuvenită, proporţională cu valoarea realizărilor sale în plan ştiinţific. În timpul vieţii, a câştigat rapid respectul comunităţii ştiinţifice din Franţa, conjunctură care i-a favorizat cariera.

Nicolae Vaschide s-a născut pe 5 decembrie 1873, în familia unui renumit negustor buzoian al acelor vremuri, State Vaschide. A copilărit într-o gospodărie de pe strada Carol I, care a devenit ulterior strada Independenţei.

”Oraşul număra atunci cu puţin peste zece mii de locuitori, în marea lor majoritate mici comercianţi. Pe strada Carol (astăzi Independenţei) la 5 decembrie 1873, în casa lui State Vaschide veni pe lume un băiat, pe care părinţii îl creştinară sub numele Nicolae. Acesta avea să devină, prin ani, nu doar o mândrie a Buzăului, ci şi a tânărului Regat al României”, scrie într-o lucrare a sa publicistul buzoian, Nicolae Peneş, membru al Academiei Române.

După terminarea cursului primar, părinţii l-au înscris la gimnaziul “Tudor Vladimirescu”, astăzi Colegiul Naţional B.P.Hasdeu, instituţie al cărei director era renumitul profesor Basil Iorgulescu. Acesta şi-a dat repede seama de capacităţile intelectuale ale elevului Vaschide şi a decis să-l îndrume spre liceul “Sf. Sava” din Bucureşti. Ulterior, Nicolae Vaschide s-a înscris la Facultatea de litere şi filosofie a Universităţii din Bucureşti. Teza de licenţă, “Senzaţiile vizuale”, a susţinut-o pe data de 10 iulie 1895, fiind premiată din Fondul Hilel.

Aici şi-a câştigat reputaţia de student conştiincios. Nicolae Vaschide a reuşit să pătrundă adânc în filosofia lui Descartes, Kant, Nietzsche sau Schopenhauer şi,