Şahul poate fi o sursă de inspiraţie, atunci când observi că managerul pe care te bazezi este uneori o sursă de conflicte sau dispute. Să pornim chiar de la exemplul unei echipe cu profesionişti buni, cu experţi performanţi, care iubesc ceea ce fac până la încăpăţânare. Sunt oameni loiali meseriei lor, loiali companiei din care fac parte, oameni care au crescut pas cu pas în organizaţia lor. Profesionişti desăvârşiţi care, puşi să funcţioneze împreună, ca o echipă, nu reuşesc totuşi să ajungă la relaţii armonioase şi eficiente, respectiv să asalteze „negrele” cu eficienţă maximă. Trebuie să acţionăm, dar nu oricum...
Despre echipa de piese „albe” de mai sus mai ştim că unii dintre ei au parcurs chiar drumul de la specialistul-model la managerul-problemă, care parcă nu reuşeşte cu niciun chip să coaguleze echipa şi să faciliteze performanţa acesteia. Să fie aşa pentru că nu poate lăsa din mâna sa nimic, încadrându-se în modelul micromanagerului? Să fie pentru că nu poate să se detaşeze de tiparul comportamental narcisistic...
Cu standarde ridicate, cerând mult şi repede de la cei din subordine, considerând că numai performanţele excepţionale trebuie însoţite de „bravo, ai făcut o treabă bună!”, aceşti manageri experţi creează, de fapt, o atmosferă tensionată, conflictuală în echipă.
Sună familiar? Aţi auzit sau aţi trăit aceste situaţii? Fie ca manager al unui astfel de manager, manager de resurse umane sau ca subordonat? Multe companii, în ultimii ani, se confruntă cu această provocare, mai ales în industrii unde competenţa tehnică profesională este critică (IT&C, telecom, inginerie, finanţe etc).
Citeste mai mult pe cariereonline.ro
Şahul poate fi o sursă de inspiraţie, atunci când observi că managerul pe care te bazezi este uneori o sursă de conflicte sau dispute. Să pornim chiar de la exemplul unei echipe cu profesionişt
